„Nu m-am aşteptat niciodată ca politicul să intre în sport”

Foto: Sport Revolution

 

După cum promiteam în postul anterior, postez în continuare un interviu cu antrenorul lotului naţional de box feminin.

Adrian Lăcătuş, antrenorul lotului naţional de box feminin, ramură olimpică din 2009, este prototipul de antrenor pe care orice sportiv şi-l doreşte. Genul de persoană pentru care sportivii pe care îi antrenează sunt pe primul plan, care a creat o familie în jurul lotului feminin de box şi care lasă aspectele ce ţin mai puţin de sport în seama celor aleşi în funcţiile de conducere. Cu toate astea nu înseamnă că nu se interesează de soarta pe care boxul o are şi se întristează când se gandeşte la perspectivele pe care sportul său le are.

Şi deşi este întru totul implicat în pregătirea fetelor, şi-a făcut timp să discute despre boxul feminin şi viitorul acestuia în timpul unui antrenament desfăşurat pe pista de atletism a Complexului Lia Manoliu.

N.S.: Care sunt diferenţele dintre boxul feminin şi cel masculin ca mentalitate, ca implicare a sportivului?

A.L.: Dacă există o diferenţă aş putea spune că ce au băieţii în plus este forţa, dar dacă vorbim de conştiinciozitate, de ambiţie, de dăruire, fetele îi depăşesc cu mult pe băieţi. Eu am lucrat şi cu băieţi înainte de a veni la fete şi am obţinut rezultate mai rapide şi mai bune cu fetele nu pentru că nu ar avea concurenţă, ci pentru că ele sunt mult mai ambiţioase, mai conştiincioase şi când ăşi doresc să facă un lucru, îl fac aşa cum trebuie. Băieţii sunt mai delăsători.

N.S.: Drept dovadă boxul românesc ţine steagul sus datorită boxului feminin…

A.L.: Este foarte adevărat, din 2001 de când a luat fiinţă boxul feminin şi până în prezent au adunat vreo 42 de medalii ceea ce nu este deloc uşor. Nu ştiu câţi ani le-a trebuit băieţilor să obţină atâtea medalii. Eu cred că faptul că am avut continuitate în pregătire, că am avut înţelegere din partea federaţiei şi nu am fost schimbat cum se obişnuieşte, şi-a spus cuvântul.

Foto: Sport Revolution

N.S.: Unde se află boxul românesc feminin în context internaţional?

A.L.: Sincer, în ultima perioada, de fapt anul acesta când au lipsit competiţiile, am avut o evoluţie sub aşteptări la Campioantele Uniunii Europene, dar noi am fost în Europa în primele trei ţări, înaintea noastra fiind Rusia şi Turcia. În Danemarca, la Campioantul European, când am luat şapte medalii şi am avut trei fete în finală, am fost pe loculu doi, deci înaintea Turciei. La nivel mondial apar ţările din Asia precum India sau China, ţări cu tradiţie, ţări cu echipe puternice.

N.S.: Ce ne lipseşte nouă faţă de aceste ţări?

A.L.: Noi suntem un popor nativ, dar cred că mentalitatea este încă învechită în ceea ce priveşte boxul feminin, sunt mulţi care încăvad femeia doar la cratiţă sau în pat, nu înţeleg că femeile sunt mai ambiţioase, nu înţeleg că femeile în sport au dovedit că pot face lucruri mai bune decât băieţii. Luăm exemplu celelalte celelalte sporturi şi o să vedeţi rezultatele de la gimnastică fete, judo fete, lupte fete şi lista ar continua cu toate celelate sporturi unde fetele i-au depăşit pe băieţi.

N.S.: Afară cum e privit de către spectatori boxul feminin?

A.L.: Eu am văzut fete pe când la noi nici nu exista boxul feminin, mă ocupam de profesionişti şi la fiecare gală erau meciuri de fete. Meciurile fetelor sunt mult mai atractive întrucât ele fac spectacol, se dăruiesc la orice nivel. Dacă sunt la început au ambiţie si chiar îşi dau pumni, iar la Europene sau Mondiale veţi vedea meciuri de o reală valoare tehnică şi tactică.

Foto: Sport Revolution

 

N.S.: Cum este să fiţi un bărbat în boxul feminin?

A.L.: Ce nu ştiţi dumneavoastră este că soţia mea este campioana europeană din 2004, singura campioană mondială pe care o am din 2005, Mihaela Cijevschi, acum Lăcătuş, cu care am o fetiţă de doi ani. Ea este şi secundul meu la lot, deci noi suntem o familie până la urmă. O parte din fete i-au fost colege, dar nu se poate impune în faţa lor din moment ce ele au împarţit camerele şi sticla de apă atunci când făceau slăbire.

N.S.: Unde este boxul românesc astăzi?

A.L.: Cu părere de rău trebuie să vă spun sincer că boxul românesc este destul de jos. Probabil şi datorită faptului că au apărut alte sporturi mai atractive, mai mediatizate şi din ce în ce mai puţini bărbaţi intră în sălile de box. Fetele deocamdată stau bine, dar dacă nici la fete nu vom primi mai mult sprijin şi implicare din partea federaţiei, mai ales după ce în 2009 au fost introduse în programul olimpic, vom avea soarta băieţilor.

N.S.: Ce părere aveţi despre conducerea boxului?

A.L.: Domnul Rudel Obreja în acest an a predat prerogativele de conducere a federaţiei domnului Vasile Câtea, dar cred eu că dânsul nu are egal ca preşedinte. Este unul din cei mai buni preşedinţi pe care i-a avut federaţia, dar a avut curajul să arat nişte adevăruri la nivel înalt şi de aici i s-a tras o suspendare de care cred că va schimba cât de curând. Se pare că se fac nişte mişcări acolo să se schimbe preşedintele actual şi atunci domnului preşedinte Rudel i s-ar ridica suspendarea.

Foto: Sport Revolution

N.S.: Ce spuneţi despre faptul că oameni ca Vaştag şi Doroftei stau pe margine şi nu se implică în federaţie?

A.L.: La început a fost o echipă, Vaştag-Doroftei-Rudel. În parte ştiu unele discuţii pe care le-au avut ei, chiar asăzi m-am întâlnit cu Feri la federaţie. Se pare că Feri are altceva mai bun decât să fie antrenor pentru că din ce ştiu eu funcţia de preşedinte nu l-a interesat niciodată. Doroftei ar fi venit la fel, în echipă, la pachet cu Feri, ca să zic aşa. Dar dacă ar veni, toată lumea i-ar primi cu braţele deschise, sunt două nume mari în boxul românesc şi avem nevoie de astfel de persoane.

N.S.: Ce părere aveţi despre mult vehiculata descentralizare a sportului?

A.L.: Sincer la noi în ţară mă aştept la orice, dar niciodată nu m-am aşteptat ca în sport să intre politicul, lucru care ne deranjează pe noi cel mai mult. Au venit oameni care nu au habar, chiar nu au habar de sport. Vedeţi dumneavoastră, baza aceasta care a fost una extraordinară, majoritatea terenurilor acesteia a fost închiriată sau privatizată, în spatele nostru este o cârciumă care a ajuns până la jumătatea terenului, nu ştiu cât vor mai rezista copacii aceştia care majoritatea oricum au fost tăiaţi şi încet, încet dispar bazele sportive. Pe nimeni nu interesează sportul, e un lucru grav pentru ţara noastră.

N.S.: Ar supravieţui boxul dacă această descentralizare s-ar produce?

A.L.: Eu cred că nu ar supravieţui sportul în general şi boxul în special. Noi o ducem greu şi acum, dar dacă s-ar realiza această descentralizare? Ar fi greu…

Acest interviu a fost publicat în numărul 10 al revistei Sport Revolution.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: